În organizații, așa cum ele cresc pui de oameni acasă.
Îndemnul e adresat angajatorilor și celorlalți colegi recruiteri: haideți să încercăm să ne îndreptăm atenția înspre această categorie de candidate care aplică la roluri în diverse companii, având 1-2 ani de pauză în CV și care sunt ocolite de multe ori în etapa de screening. În România de astăzi, există o oarecare reticență din partea angajatorilor în a atrage mame în cadrul companiilor; nu aș spune că este o categorie defavorizată, ci mai degrabă una ceva mai “sensibilă”, cu un risc mai mare, aparent, în fața angajatorilor. Eu însămi am trecut printr-o astfel de experiență acum 4 ani, când, după 2 ani de stat cu copilul, am decis sa îmi caut un nou loc de muncă, să încep de la zero într-o altă companie și nu mică mi-a fost mirarea atunci când depuneam CV după CV și foarte puțini recruiteri mă contactau pentru a-mi oferi șansa la o discuție face-to-face. E adevărat, o pauză de 2-3 ani în CV nu e chiar ușor de gestionat, însă, atâta timp cât are o explicație de acest fel (concediu creștere copil) e complet justificată.
De regulă, mulți angajatori pleacă de la premisa că o candidată care are un copil mic acasă nu manifestă o disponibilitate prea mare în a se focusa pe activitatea profesională, existând “riscul” de a pune pe primul plan problemele personale. Ce omit angajatorii să ia în calcul însă, e faptul că o astfel de candidată va fi mult mai eficientă în a rezolva problemele profesionale și în a se încadra în programul oficial al companiei, în așa fel încât, după program (așa cum este și firesc, de altfel), să poată să-și dedice timpul familiei. În plus, după 2 ani de stat acasă, dorința, entuziasmul și motivația unei mame sunt de 10 ori mai puternice de a reveni în activitate, de a-și recâștiga viața profesională și socială, încât va avea un start excelent odată intrată în câmpul muncii. Mai mult, o candidată care a pornit și a gestionat timp de 1-2 ani un astfel de “proiect” e clar că a depășit toate provocările posibile și că și-a dezvoltat abilități dintre cele mai diverse (time management, multitasking, gestionarea emoțiilor, coordonarea celorlalți membri din “echipa” de acasă, planificarea foarte exactă a timpului, dezvoltarea abilităților de comunicare în condiții de stress și oboseală, și câte și mai câte ?) și, odată gestionate toate aceste provocări, cu siguranță acea candidată deține niște abilități de luat în calcul.
Mi-aș dori să putem ajuta mai mult această categorie de candidate și să o promovăm cu încredere către hiring manageri, odată ce întâlnim persoane competente, motivate și gata să revină în activitate. În contextul actual, am stat de vorbă cu multe mămici care, după aproape 2 ani de stat acasă, fie nu au mai avut unde să se întoarcă, fie au fost primite doar pentru că legea îl obligă pe fostul angajator să le reintegreze, fără a beneficia de suport însă.
Cum putem ajuta mămicile să pătrundă și să crească în organizații?
-să analizăm cu obiectivitate candidaturile și să le invităm la interviu dacă studiile și experiența anterioară sunt compatibile cu cerințele rolului vacant;
-să le oferim suport în a se updata cu schimbările/ noutățile din piață și în a da un refresh CV-ului, înainte de a-și depune candidatura;
-să ne ajutăm ne conexiunile din LinkedIn pentru a promova acele candidate aflate în căutare activă de un nou loc de muncă;
-să ne “rupem” puțin din timpul nostru pentru a sta de vorbă cu aceste candidate și a le încuraja să nu renunțe la primul refuz.
Tare mi-ar plăcea să schimbăm câtuși de puțin situația curentă și să avem curajul de a le oferi o șansă reală la un loc de muncă mai bun poate decât au avut înainte de concediu de creștere copil, să le facilităm reinserția pe piața muncii și să le asigurăm accesul la dezvoltare profesională continuă. Nu de puține ori, am avut plăcuta surpriză de a cunoaște candidate foarte bine pregătite, responsabile și motivate, care, în ciuda unor nopți nedormite, reușeau să emane energie și profesionalism la interviul de angajare. Cum? Prin forțarea limitelor, prin ieșirea din propriul confort, un bun exercițiu pentru toată lumea.
Haideți să creștem mame, sunt o “specie” faină, cu farmec și putere de decizie.
În fond, cine spune că “jobul” de mamă este incompatibil cu cariera?
