În ciuda distanțării sociale, parcă suntem mai apropiați și mai autentici decât altă dată…asta am observat în cadrul discuțiilor cu candidații, din martie până în prezent: nimeni nu mai încearcă să impresioneze pe nimeni, nu facem demonstrații și nu ne ferim de latura mai “personală” a vieții noastre. Dimpotrivă, când pe fundalul discuției se aude și o voce de copil, cu atât parcă dialogul devine mai cald și curge natural, fără să fie o sesiune de întrebări și răspunsuri, ci mai degrabă un mod firesc de a-l cunoaște pe cel aflat dincolo de ecran.
Tare mi-ar plăcea ca și după COVID să rămânem cu această sinceritate în exprimare și să alegem autenticitatea în locul răspunsurilor “corecte” și dialogul în locul monologului. Rămâne de văzut cu ce ne alegem fiecare după COVID, în funcție de ce am învățat din această “izolare”, ce am descoperit bun și ce vrem să ducem mai departe. Winston Churchill spunea la un moment dat “Never waste a good crisis!” Cu siguranță e o lecție, iar pentru noi, pasionații de HR, e o șansă rară de a ne eficientiza munca (prin mai multă digitalizare), de a ne apropia mai mult de candidați, de a lega relații profesionale autentice, de a descoperi oportunități acolo unde alții văd doar minusuri, de a omogeniza echipe și de a gândi noi programe de onboarding. Vrem, nu vrem, am fost sau nu pregătiți, a trebuit să încercăm dintr-o dată variante la care poate eram reticenți cândva sau pe care nu aveam curajul ori timpul de a le pune în aplicare sau nu reușeam să le testăm. Dintr-o dată, parcă am fost aruncați în piscină și a trebuit să învățăm să înotăm: am adoptat “work from home” și am văzut că se poate, am susținut toate interviurile online și am reușit să luăm decizii bune și să aducem colegi noi, potriviți cu rolul și cu peisajul cultural al companiei, să avem încredere mai multă în echipa noastră cu care, deși nu ne vedem zilnic, colaborăm și ne bazăm unii pe alții pentru a duce proiectele mai departe, am conturat un mediu de co-creare, în care ne-am implicat fiecare cu idei și cu inițiative, am încercat să găsim soluții rapide la probleme noi, am dat mâna cu tehnologia, de care, filologi prin natură, ne era teamă și în care poate nu aveam atâta încredere și am realizat că putem fi prieteni buni. Și toate astea, în nici 2 luni!
Revin la întrebarea: “Cu ce rămânem după?”
Din toate darurile descoperite, nu știu voi, dar mie mi-ar plăcea să rămânem cu o comunicare mai caldă, cu ceva mai mult suflet, cu mai multă implicare, aș păstra și aș utiliza mai des tehnicile de interviuri online și mi-ar plăcea ca “work from home” să nu mai reprezinte un beneficiu, ci mai degrabă un “fact of life”(deși în contextul curent toată lumea își dorește să revină la birou?), să regândim spațiile de lucru, atât acasă, cât și la birou, pentru a le duce înspre confort și eficiență, poate chiar să ne redefinim EVP-ul la nivel de organizație, dacă simțim că e nevoie, să ne păstrăm deschiderea spre tehnologizare, să rămânem flexibili și adaptabili în zona de HR process automation, să ne orientăm mai mult spre feedforward, în loc de feedback. Una peste alta, să nu uităm că orice progres vine cu schimbarea, cu încercarea de noi soluții și cu asumarea de riscuri, iar mixul dintre HR și tehnologie nu poate fi decât un upgrade în final. Sper să dăm “refresh” vechilor deprinderi și concepții și să ne apropiem mai mult de valorile personale și profesionale, să le propovăduim cu sinceritate și să oferim o șansă ideilor noi, în care credem. Abordare nouă, rezultate noi! I’m in ?
