intrebare interviu recruiter angajat candidat companie raspuns

Întrebări sau răspunsuri ?

Pierdem prea repede parcă entuziasmul și curiozitatea pe care le-am avut cândva, în copilărie. Deși uneori epuizante, întrebările celor mici (veșnicele “De ce”-uri) îi ajută să descopere lumea și le oferă perspective nebănuite despre tot ce-i înconjoară. Treptat însă, noi, adulții, le “retezăm” acest elan de a pune întrebări în permanență și îi încurajăm să ofere răspunsuri mai degrabă; și uite-așa, în timp, devin adulți rezervați, care știu să răspundă la întrebările altora și mai puțin să chestioneze ei înșiși ceea ce li se întâmplă. Ajung apoi la primul lor interviu de angajare și stau cuminți pe scaun, răspund strict la întrebările adresate și pleacă mulțumiți că au avut o “prestație” bună pentru că au reușit să găsească răspuns la toate întrebările recruiterului; au bifat corect și au plecat.  Nedumerirea intervine atunci când feedback-ul din partea recruiterului este unul negativ. Ce nu a funcționat?

“Uneori, să adresezi o întrebare (cu sens și la țintă) e mai dificil decât să oferi un răspuns”

Mulți candidați vin la interviu pregătiți cu răspunsuri “ca la carte”, poate, poate, impresionează… Ei bine, nu aceasta e varianta câștigătoare.  Chiar dacă în prima parte a discuției recruiterul e cel care conduce și adresează întrebări pentru a afla detalii relevante, candidatul are nenumărate șanse de a interveni cu propriile întrebări, comentarii, curiozități. E adevărat, e posibil ca unele întrebări să rămână fără răspuns (nici recruiterul nu le știe pe toate); cu toate acestea, e bine să le adresezi. De ce? În primul rând, așa poți obține răspunsuri targetate, deci, mergi direct la țintă și ai șansa să pleci de la interviu cu o imagine concretă despre job, companie, echipă, iar în al doilea rând întrebările sunt semn al motivației și al interesului pe care un candidat le are față de compania la care a aplicat. În plus, o întrebare naște alta și uite-așa evoluează perspectiva inițială și rotițele se pun în mișcare, dezvoltând noi scenarii și explorând noi oportunități.

Uneori, să adresezi o întrebare (cu sens și la țintă) e mai dificil decât să oferi un răspuns și asta din lipsa exercițiului; în viața de zi cu zi, mai degrabă oferim răspunsuri decât adresăm întrebări – cam așa am fost “educați”.

Dragi candidați, dacă aveți copii în viața voastră, vă îndemn să “furați” din elanul și din curiozitatea lor și să le aduceți cu voi în interviuri! În ceea ce mă privește, promit să răspund și la întrebările care încep cu “De ce?” ?