CV-ul minte și oamenii mint

Dacă interviul de angajare ar fi la fel de confidențial precum “secretul spovedaniei”, oare candidații ar fi sinceri 100%? Când mergi la spovedit, îți deschizi sufletul cu totul și recunoști cele mai adânci slăbiciuni, pentru că știi că doar așa poți merge mai departe și ești sigur că ceea ce spui rămâne strict confidențial. Nu ai nicio teamă că cineva te va judeca pentru păcatele tale, ci, dimpotrivă, te va asculta și va veni cu sfaturi în ajutorul tău pe mai departe. Cam așa s-ar întâmpla într-o lume ideală și în timpul interviului de angajare –  atât candidatul, cât și recruiterul, ar pune pe tavă totul: de la cine sunt, la ce au făcut, la ce nu au făcut, ce își doresc și ce nevoi au pe mai departe. Dar, în realitate, CV-ul minte și oamenii mint. Cum faci atunci să sapi după autenticitate, dincolo de răspunsurile “ca la carte”?

Pui întrebări, multe și în detaliu, și, cel mai important, cauți concretul. Ești atent la tot “pachetul”: de la vorbe, la limbajul nonverbal, vestimentație, atitudine, emoții, coerență și corectitudine în exprimare. Cu sinceritate și cu transparență totală din partea recruiterului cred ca orice candidat se lasă “cucerit” și se simte cumva dator să răspundă cu aceeași monedă. Cu siguranță interviul nu înseamnă să evaluăm experiențe, ci să descoperim oameni, să citim “printre rânduri”, dincolo de cuvintele frumoase sau de o prezență care “umple” sala.

Nu căutam idealul, ci perfectibilul

Atunci când e vorba despre o poziție tehnică, de regulă, în procesul de recrutare e inclusă și o etapă de testare și atunci mai greu poți “minți” cu privire la expertiza din aria respectivă. Lucrurile sunt ceva mai alunecoase atunci când vine vorba de un rol unde zona de soft skills primează. Sunt acei candidați care știu să se “vândă” foarte bine în timpul unei discuții și care “bifează” cu succes mai toate punctele importante din cerințele unui rol. Cât la sută din ce auzim este autenticitate și cât reprezintă talent de orator? Greu de cuantificat! Cert este că, în final, recunoașterea unei slăbiciuni valorează mai mult în ochii recruiterului decât un exemplu al unui proiect de succes sau crearea unei imagini de candidat “ideal”. Nu căutam idealul, ci perfectibilul. Greșeala asumată, nerepetată și transformată cu prima ocazie în reușită face cât o mie de cuvinte.

Cât la sută din ce auzim este autenticitate

Minciuna e o constantă în cadrul interviurilor de angajare, asta e cert, deși intențiile sunt bune. Candidații mint pentru a obține un job. Ai mințit! Ce se poate întâmpla? Fie obții jobul, fie primești feedback negativ. Însă după ce obții jobul începe de fapt toată povestea: te vei descurca în noua provocare? Te vei potrivi cu echipa/cultura companiei? Vei păstra abordarea din timpul interviului sau vei purta o mască nou-nouță? Să îmbraci frumos un CV e inofensiv, să te transformi însă într-o altă persoană după ce ai semnat contractul de muncă poate fi o mare problemă, atât pentru candidat, cât și pentru angajator. Dacă tot se minte, măcar să fie cu măsură și pe măsura abilităților dobândite, în așa fel încât, la final, să fie un proces win-win.

31 Comments

Faci un comentariu sau dai un răspuns?